Pe la amiaza am adus printesa acasa, dar sotia nu se simte deloc bine din cauza epiziotomiei si a hemoroizilor (complicatie sarcina), asa ca am facut brav un pas in fata.

Imi place (inca) sa stau cu fetita in brate; se calmeaza la auzul glasului meu. Ii place sa fie gadilata, dar nu ma mai inteleg cu ea daca incepe sa ii fie foame. O mai opresc cateva secunde din urlat, insa doar mamelonul pune capat larmei. E o smechera, care urla, dar nu are si lacrimi. Din cand in cand se opreste, se uita sa vada daca sanul e aproape si daca nu este… o ia de la capat.

O atrag sunetele ascutite, de intensitate mica, cum ar fi cantecul pasarelelor si incearca sa isi de aseama de unde se aud.

Momentan stam prost cu logistica. Am citit manualul de la sterilizatorul cu aburi si am ajuns la concluzia ca prea multe poze strica. E nevoie de un curs ca sa intelegi ordinea operatiilor, insa cred ca m-am descurcat. Inca suspin dupa sterilizatorul pt cuptorul cu microunde, dar cica nu e OK…

Pe la ora 21.00, 5 oameni am incercat sa ii facem baie. Mama soacra spala fetita, eu ma uitam, cumnata si nevasta dadeau indicatii, iar cumnatu filma… Am presimtit ca “copilul cu 10 moase ramane cu buricul netaiat“, asa ca m-am bagat in fata la sters, uns cu ulei si masaj, pentru ca trebuie sa capat experienta.

Nu e asa de greu cum ai crede la prima vedere, iar cu aceasta ocazie am incercat si primul dans cu fata mea. Ii plac ritmurile antrenante si cand o maseaza taticu.

Urmeaza… noaptea… oare acum de ce urla? Abia a mancat!

Oare mi se pregateste ceva ?