Elasticul
“Hai sa ne jucam elastecu” – era o fraza normala intre fete, cand eram copil.
Baiet fiind, nu pricepeam defel de ce se joaca fetele “elastecu”.
Topaiau mestesugit, tot felul de pozitii (sotia zice ca erau de la 1 la 10), iar cand nu erau minim 3 participanti, legau un cap al elasticului circular de gardul de fier-beton striat ce inconjura blocul.
Cu timpul chiar si gasca baietilor s-a polarizat: unii participau la acest ritual de initiere si deveneau foarte buni. Altii, jinduiau dupa glorie si se dedau la sabotaje. Eu umblam cu lama ascunsa in palma si cu o miscare rapida, de specialist retezam elasticul foarte pretios pe vremea aceea…
Imediat fugeam mancand pamantul, avand pe urme 2-3 fete ce doreau sa ma cotonogeasca. Daca ma pindeau… era dureros, insa fugeam bine pe atunci.
Daca nu ma prindeau, tipau: “Tanti, mama lu Bogdaaaaan…. Bogdan IAAAR ne-a taiat elastecu!”
Elastecu era scump la vedere pe vremea aceea, dar panglica respectiva putea fi innodata de multe ori 
Pana de curand credeam ca jocul respectiv era o nascocire de copii saraci, care nu aveau la dispozitie prea multe mijloace de a se distra, insa acum o saptamana am vazut in Decathlon versiunea PRO a elasticului…
