My ordinary life

Motto:
Curaj gaina, ca te tai…

Marti seara m-am pus in scaun, sa  imi verific clientul RSS, cand o durere abdominala destul de slaba, dar perfida, a inceput sa ma deranjeze.
Era o durere asemanatoare celei date de acumularea excesiva de gaze, dar avand in vedere ca tocmai mancasem cateva linguri de iahnie, mi-am spus ca probabil mama-soacra vrea sa ma omoare…

Pe la 18.30 durerea s-a inrautatit si m-am mutat in pat, unde toata noaptea am strans o perna in brate.
Abdomenul era dur, durerea difuza, dar in jurul buricului (nu parea apendicita), iar intregul abdomen il simteam umflat si durea ca si cum ar fi fost o placa atasata burtii mele. (abdomen de lemn)
No-spa, calciu si ceaiul de menta m-au facut sa trec peste noapte in pozitie fetala.

Dimineata nu ma mai durea asa de tare, dar durerea se localizase in abdomen, in urma eliberarii unor “gaze glorioase”.
Mi-am dat seama ca e ceva in neregula pentru ca la fiecare damb din sosea icneam de durere, asa ca am trecut prin fata firmei fara sa opresc si m-am oprit la SMC (Spitalul Militar Central), Unitatea primiri urgente.
Aici, niste vechi colegi de facultate m-au intepat binevoitori (branula + analize standard), RX si Eco.
Concluzia?

“E rost de buzunar nou, ai apendicita ca la carte.
Azi sau maine trebuie sa scapi de apendice.”

A venit chirurgul, iar concluzia a fost aceeasi: sa ma internez.

Cu doua zile in urma, cand tocmai aterizasem din vacanta, o factura frumoasa pentru asigurarea de sanatate ma astepta pe e-mail, si… depasise data scadentei, asa ca am platit-o frustrat.

Mi-am adus aminte de acest episod, asa ca am sunat la Eureko si am fugit de la SMC la spitalul Euroclinic, unde un medic deja ma astepta (dr. Florin Turcu).
Pe drum intre Gara de Nord si Calea Floreasca am crezut ca o sa crap; era o aglomeratie incredibila, asa ca mi-am pus avaria si am mers la risc pe linia de tramvai, cu speranta ca politistii vor sti sa citeasca scrisoarea medicala.

Am ajuns la Euroclinic, am predat cheia de la masina la baietii care se ocupa cu asta si i-am anuntat sa o puna bine ca 2-3 zile nu o folosesc.
Imediat am fost preluat de medic, a urmat anamneza, examenul fizic, s-a luat aprobarea de la asigurarile de sanatate (Eureko) si m-au cazat intr-o rezerva de 5* (toate sunt asa).

Mi s-au pus la dispozitie pijamale noi, papuci de unica folosinta, internet WIFI, toaleta cu dus propriu si WC dezinfectat ca la hotel (cu panglica “sigiliu”) etc.
In 10 minunte mi-au adus si telecomanda de la TV, asa ca am folosit patul electric pentru a gasi o pozitie comoda.

Pe la ora 16 mi s-a mai recoltat sange pentru grup sanguin, RH si pentru coagulograma.

Anestezistul a venit sa discute cu mine despre eventuale alergii medicamentoase, alte interventii chirurgicale sau anestezii dentare. Totul a fost ca la carte, asa cum am invatat la scoala.

Nu mancasem deja de o zi (si atunci f. putin), asa ca seara a venit catering-ul, dar a constat intr-un iaurt si o cana de ciorba, pe care am gasit-o excelenta.

Noaptea de miercuri spre joi a trecut binisor, fiind perfuzat cu o multime de lichide, asa ca din 2 in 2 ore eram pe buda. Joi acelasi tratament, pana pe la ora 15, cand am fost luat in sala de operatii. In prealabil mi s-a administrat un Xanax, ceea ce a facut sa vad situatia foarte… distant

Am stat cam 15 minunte in zona pre-operatorie, unde m-au incaltat in niste sosete antitrombotice albe “foarte sexy”, pe care inca le mai port acum (dupa operatie).

In sala de operatie, totul era curat ca lacrima, ordonat si nou.

M-au legat de masa si mi-au pus masca.

M-au pus sa inspir profund. Dupa 3 “burti de aer”, desi eram cu ochii larg deschisi… firul s-a rupt brusc.

In urmatorul moment eram la reanimare si sotia ma mangaia pe frunte.

Era ora 18.00; operatia durase mai mult de o ora.

Am fost operat laparoscopic, am 3 gauri, in total: una in buric, una pe stanga si una pe dreapta, in lateral.

Medicul mi-a comunicat ca a fost apendicita flegmonoasa, ca la carte, aproape peritonita. Apendicele a fost retrocecal si de 15 cm lungime, foarte bine ascuns.

La ATI intre ora 18 si 22 am incercat sa urinez, mai ales ca nu doream sa dau in glob vezical ori sa imi puna sonda urinara.

Nu am reusit, oricat de mult am discutat problema cu “individul”.

Pentru ca ma simteam bine si pentru a ajunge intr-un mediu “inspirant”, am fost mutat in rezerva, unde am reusit sa scap de povara.
De la perfuzii m-am dus la toaleta din doua in doua ore, deci rinichii mei merg la viteze maxime.

Asistentele au fost foarte de treaba si merita bomboane
Ma verificau din ora in ora, pentru medicatie, perfuzii si sa fie sigure ca e totul in regula.

Daca eram la un spital de stat… era vai de capul meu

Dimineata m-a vizitat medicul, mi-a povestit ca trebuie sa slabesc si ca sunt in regula.

Am ordin sa ma plimb, pana cand lichidul din dren devine transparent.

A venit si masa, care mi s-a parut un deliciu (nu am mancat de 2.5 zile): ceai de fructe si un iaurt mic.

Sper ca in seara aceasta sa imi scoata dren-ul, iar maine sa ma duc acasa.

Regret ca nu a fost meci, ca am super vedere pe stadionul Dinamo.

Later edit

Am ajuns acasa sambata la ora 11 si fara tubul de dren viata e mult mai buna. Ma misc incet si urmeaza o saptamana de odihna si regim.