Sistemul de irigatii
In fiecare vara e mai cald, avem mai putine precipitatii, iar in sudul tarii procesul de desertificare este vizibil.
Valurile de praf nu sunt impiedicate de nimic. Padurile au fost taiate, in parcuri se planteaza blocuri, iar viata e tot mai proasta.
Norocul nostru este ca pamantul tarii este in general bun/foarte bun pentru agricultura, altfel muream de foame avand in vedere randamentul cu care e folosit.
Acum 20 de ani sistemul de irigatii exista si era in mare parte functional. Erau puturi, canale de distributie, statii de pompare, tubulatura etc.
Dupa revolutie s-a furat totul, s-a dus la fiare vechi. Erau comuniste.
Cine are nevoie de irigatii? Cine are nevoie de agricultura? Noi avem… industrie 
Ei bine, nu puteti sa va inchipuiti cum este in Creta, care e o insula de piatra.
Acolo pamantul bun e adus pe “picioarele pasarilor” si exista un strat de cativa cm ce acopera stanca.
Toata insula este impanzita de tubulatura de propilena de diverse diametre, care se incolacesc ciudat de-a lungul soselei.
Din cand in cand exista niste statii de distributie pline de contuare individuale. Seamana cu niste ciuperci parazite pe sistemul venos al insulei.
Fiecare maslin/fistic este udat la picatura.
Reteaua de irigatii este monstruoasa si foarte eficace. Apa dulce este rara si scumpa.
Si nu vorbesc doar de livezi!
In mijlocul pustiului, pe versanti abrupti, dar si in gradinile hotelurilor vezi fire ca niste vene, jumatate ingropate in pamant.
Vedeti imaginile de mai jos.
