Archive for September, 2009
Gratar de gradina
Ca orice roman, sunt by default iubitor al cefei de porc si mititeilor.
O ceafa de porc perfecta se face doar la gratar, in fundul curtii, pe un gratar plin de grasime arsa si mancat pe jumatate de rugina.
Cum aceasta imagine “idilica” nu imi place, mi-a venit ideea sa imi fac un gratar de gradina, asa cum vezi prin filme.
Plin de elan, m-am avantat pe internet, unde informatiile sunt foarte putine, iar ofertele incredibile.
Un nenorocit de conglomerat de pietre costa “doar” 1000 euro la mesterii de la gratare.eu!
M-am orientat catre cele prefabricate, de se gasesc in Metro, Praktiker, Bricostore etc, insa modele existente sunt grosolane, foarte urate si proaste.
Sunt turnate dintr-un material, al carui singur liant este reprezentat de bucati mici de sarma amestecate cu ciment. Dupa cateva ploi se crapa cu un model foarte artistic.
Plata pentru returnare PET
La TV am auzit ca sunt sanse sa se introduca si la noi plata pentru returnarea sticlelor PET.
Ar fi o idee exceptionala!
Nu stiu cati vor aduce recipientele de plastic, dar eu ma simt vinovat ori de cate ori arunc la pubela aceste PET-uri.
Credeti-ma ca arunc zilnic cateva si mi se pare strigator la cer.
De ziua mea, anul trecut, mi-a atras atentia ca un vecin italian a vrut sa ma ajute la stransul mesei.
A luat toate PET-urile si le-a storcit cat a putut de bine, cu atentie; la fel a facut si cu cutiile de bauturi racoritoare de aluminiu si hartie.
L-am intrebat de ce face asta, ca am 2 pubele goale, de ce se chiniue?
Pai e simplu, asa e obisnuit. In Italia plateste gunoiul la metru cub, deci e logic ca aceste resturi sa ocupe un volum cat mai mic.
Teoretic si noi platim la metru cub; practic insa…
Sa vedem cum va fi implementata returnarea PET-urilor; pentru ca un astfel de serviciu sa functioneze, este nevoie sa exista o retea. Daca vor fi primite in supermarketuri, ar fi super si cred ca va fi un succes.
Eu promit ca le voi recicla!
Hidratare corecta
O componenta a unui regim de viata sanatos/normal este partea e hidratare a organismului.
Cel mai adesea oamenii beau apa cand le e sete, insa in cele mai multe cazuri nu beau indeajuns, ceea ce poate duce la probleme cu trecerea timpului.
Teoretic, aportul a 1l/apa pe zi este acceptabil, iar vara catre 2l, insa daca aveti curiozitatea sa masurati cata apa beti intr-o zi… probabil ca vorbim de pana 1l.
Multa vreme m-am “hidratat” cu cola; inca sunt in sevraj, dar nu am voie in convalescenta.
O sa incerc sa ma tin departe de cola.
Paradoxul este ca apa NU imi place; orice apa plata mi se pare ca are gust metalic/de bila si ma straduiesc constient sa beau apa, dar nu imi face placere.
Apa mimnerala imi palce, dar nu in cantitati mari, si nu orice apa, ci doar cele in recipient de sticla.
Cele la PET au un continut mult prea mare de CO2.
De cateva zile am inlocuit viciul cola cu altul, mult mai sanatos: ceaiurile.
Am descoperit ca am o multime de sortimente (naturale) stocate, iar cum dozatorul de apa face apa fiarta instant, consum cu placere ceai 
Ma gandesc sa prepar o oala intreaga, pe care sa o racesc si sa o bag la frigider, pe post de bautura racoritoare.
Raiffeisen Online – din lac, in put
Serviciul Raiffeisen Online este renumit pentru usurinta la autentificare, ceea ce l-a facut tinta preferata a mesajelor de phishing.
Era destul un username, o parola si 2 cifre random de pe un card Raiffeisen.
Eu iubeam sistemul, pentru ca nu tin dupa mine tot timpul token-ul.
Raiffeisen a decis sa ia masuri, dar impinsa de avant, a trecut in extrema celalata. A complicat foarte mult sistemul.
Acum exista:
- username
- parola
- cod de autentificare generat de un token maricel, care are infipt in el INCA un card cu cip.
Dupa autentificare, la fiecare tranzactie, se va genera un cod de autorizare in functie de codul PIN, suma introdusa si ultimele N cifre ale contului beneficiarului…
Sistemul mi se pare extrem de greoi, iar tokenul e mare.
Exista token-uri ce se pot pun la chei 
Momentan, aplicatia da eroare la contul meu…
“Userul nu exista in aplicatia Gestionare de Carduri EMV. “
Read the rest of this entry »
Peisaje cu taramul de dincolo
Incepand cu Povestile Nemuritoare si ajungand pana la Stapanul Inelelor, am auzit de Taramul de Dincolo.
Ce este pentru voi Taramul de Dincolo? Cred ca fiecare il percepem altfel.
Nu ma refer la moarte, ma refer la un loc magic, misterios si posibil periculos.
Sunt momente rare cand sunt in fata unui peisaj si se face pielea de gaina pe mine.
Peisajul creaza in mine un fior foarte real, care dureaza o secunda.
Descrierea cea mai buna ar fi intre deja-vu, orgasm si presentiment rau; as dori sa pot repeta constient senzatia.
E ca un moment de luciditate maxima, care imi inunda toate simturile, cu o acuitate incredibila.
Simt ca vine din vremurile de’nceput, ca un avertisment.
Prima oara am simtit aceasta senzatie stranie uitandu-ma la turnul de telecomunicatii de la Techirghiol. Aveam 7 ani si maretia turnului de la malul lacului, in mijlocul unui peisaj sterp m-a strivea.
Imi era frica sa ma uit la el.
Am aceeasi senzatie cand cobor intr-o vale larga de pe drumul Bucuresti – Bacau, o vale in curba, cu o casa niciodata terminata.
Aceasta senzatie, dar aproape continua am avut-o privind insulele Grecesti ascunse in ceata.
Degradeul dintre real/insorit si ireal, era aproape palpabil.
Atasez cateva imagini, cu mentiunea ca pozele nu pot cuprinde maretia peisajului.
Operatie de apendicita
Motto:
Curaj gaina, ca te tai…
Marti seara m-am pus in scaun, sa imi verific clientul RSS, cand o durere abdominala destul de slaba, dar perfida, a inceput sa ma deranjeze.
Era o durere asemanatoare celei date de acumularea excesiva de gaze, dar avand in vedere ca tocmai mancasem cateva linguri de iahnie, mi-am spus ca probabil mama-soacra vrea sa ma omoare…
Pe la 18.30 durerea s-a inrautatit si m-am mutat in pat, unde toata noaptea am strans o perna in brate.
Abdomenul era dur, durerea difuza, dar in jurul buricului (nu parea apendicita), iar intregul abdomen il simteam umflat si durea ca si cum ar fi fost o placa atasata burtii mele. (abdomen de lemn)
No-spa, calciu si ceaiul de menta m-au facut sa trec peste noapte in pozitie fetala.
Dimineata nu ma mai durea asa de tare, dar durerea se localizase in abdomen, in urma eliberarii unor “gaze glorioase”.
Mi-am dat seama ca e ceva in neregula pentru ca la fiecare damb din sosea icneam de durere, asa ca am trecut prin fata firmei fara sa opresc si m-am oprit la SMC (Spitalul Militar Central), Unitatea primiri urgente.
Aici, niste vechi colegi de facultate m-au intepat binevoitori (branula + analize standard), RX si Eco.
Concluzia?
“E rost de buzunar nou, ai apendicita ca la carte.
Azi sau maine trebuie sa scapi de apendice.”
A venit chirurgul, iar concluzia a fost aceeasi: sa ma internez.
Cu doua zile in urma, cand tocmai aterizasem din vacanta, o factura frumoasa pentru asigurarea de sanatate ma astepta pe e-mail, si… depasise data scadentei, asa ca am platit-o frustrat.
Mi-am adus aminte de acest episod, asa ca am sunat la Eureko si am fugit de la SMC la spitalul Euroclinic, unde un medic deja ma astepta (dr. Florin Turcu).
Pe drum intre Gara de Nord si Calea Floreasca am crezut ca o sa crap; era o aglomeratie incredibila, asa ca mi-am pus avaria si am mers la risc pe linia de tramvai, cu speranta ca politistii vor sti sa citeasca scrisoarea medicala.
Optimizare Firefox
Cu timpul Firefox are tendinta sa se miste ceva mai greoi, odata cu umplerea cache-ului si adunare miilor de “prajituri”.
Cateva sfaturi de optimizare:
1. Clear cache
Tools – Options – Advanced – Network – Clear now
2. Clear History
Tools – Clear recent History
3. Defragmentarea bazei de date SQLite
Tools – Error console
Copy & paste urmatorul cod si apasati Evaluate:
Components.classes["@mozilla.org/browser/nav-history-service;1"].getService(Components.interfaces.nsPIPlacesDatabase).DBConnection.executeSimpleSQL("VACUUM");
Exista extensia Vacuum Places Improved, care poate rula automat comanda la anumite intervale.
Vacuum places improved
Power management pentru laptop
Cam toate notebook-urile ieftine si netbook-urile folosesc placi video Intel.
In cautarea unei autonomii record, aceste placi video au un power management foarte agresiv, atat de agresiv, incat creaza probleme.
Programele se afiseaza in reluare, la iesirea din “Hibernare” desktop-ul apare cu mare intarziere sau apar artefacte etc.
Puteti scapa de aceste probleme fara a pune un mare stres pe baterie dezactivand setarile de Power Management din aplicatia Intel.
Read the rest of this entry »
Test drive Peugeot 807
Nu sunt fan al modelelor monovolum, dar a parut o alegere buna am inchiriat un exemplar in Creta, pentru 6 persoane (4 adulti si 2 copii).
L-am condus cca 400 Km, pe diverse forme de relief, asa ca pot spune ca cunosc masina…
E vorba de Peugeot 807 2l 138 cp. Masina in cauza era relativ noua, adica doar 26 000 Km la bord, ceea ce e un record pozitiv pentru o masina de inchiriat
Teoretic masina e listata cu 6/7 locuri, ceea ce te induce oarecum in eroare. Ai impresia ca intra un batalion in ea, dar socul vine cand observi distributia scaunelor: 2 in fata, 3 la mijloc si 2 in… portbagaj.
Prin urmare, pleci cu neamul, dar nu ai nevoie sa cari ceva in portbagaj. Abia a intrat un carucior pliabil si cateva prosoape impinse cu piciorul.
Am rezolvat aceasta problema imprastiind pe la picioarele pasagerilor diverse obiecte si am decolat pe soselele Cretei pe o canicula de 30+ grade Celsius.
Clima de pe masina era “bizonica”, iar pasagerii din fata se simteau bine 
Cei de la mijloc erau cam galbeni de caldura, iar cei din porbagaj.. lesinati.
Pedepsitii din porbagaj nu au nici un fel de guri de aer conditionat, asa ca s-au parjolit prima jumatate de drum, pana cand si-au dat seama ca doar ei sufera ingrozitor.
Scaunele din fata sunt foarte comfortabile, e spatiu destul, ba chiar intre scaune e plan (timonieria e pe bord), asa ca un copil poate trece cu usurinta. Pe mijloc si in spate scaunele sunt pentru practicantii de Yoga.
Sunt foarte inguste si rabatabile. In plus, sunt impanzite de abtibilduri ca nu ai voie sa pui scaune pentru copil, ceea ce cam sfideaza ideea unui monovolum.
Sistemul de irigatii
In fiecare vara e mai cald, avem mai putine precipitatii, iar in sudul tarii procesul de desertificare este vizibil.
Valurile de praf nu sunt impiedicate de nimic. Padurile au fost taiate, in parcuri se planteaza blocuri, iar viata e tot mai proasta.
Norocul nostru este ca pamantul tarii este in general bun/foarte bun pentru agricultura, altfel muream de foame avand in vedere randamentul cu care e folosit.
Acum 20 de ani sistemul de irigatii exista si era in mare parte functional. Erau puturi, canale de distributie, statii de pompare, tubulatura etc.
Dupa revolutie s-a furat totul, s-a dus la fiare vechi. Erau comuniste.
Cine are nevoie de irigatii? Cine are nevoie de agricultura? Noi avem… industrie
Ei bine, nu puteti sa va inchipuiti cum este in Creta, care e o insula de piatra.
Acolo pamantul bun e adus pe “picioarele pasarilor” si exista un strat de cativa cm ce acopera stanca.