My ordinary life

Pentru ca Adriannus Rautius Captivus nu doreste sub nici o forma sa doarma, am primit ordin sa o plimb. Mult!

Satul sa imping caruciorul pe plaja, de data asta am ajuns in zona Taberei de la Navodari…

—————-

Era acum 22 de ani…
Aveam cca 8 ani si muream de nerabdare sa plecam la mare, in tabara la Navodari.

Mama era profesoara, tata venea ca supraveghetor, iar grupul nostru era format din elevii gimnaziu si liceu din satul in care lucra mama.

Am plecat dis-de-dimineata din gara Baneasa, si eram foarte mandru ca am folosit gara lui Ceausescu; am facut 8 ore pana la Navodari.
Calatoria a fost cu peripetii, deoarece unii au coborat sa ia apa din gara de la Fetesti si s-au urcat in alt tren :0

In acele vremuri trenurile de marfa aveau prioritate fata de cele de calatori, asa ca deshidratarea era la ordinea zilei.

Am ajuns tarziu la Navodari. Eram nemancati, insetati si murdari, dar eram la MARE!
Nimic altceva nu mai conta.

Tabara Pionierul era cea mai noua tabara, iar printre noi exista zvonul ca “aia din Moldova”, de la tabara Lebada 2 dormeau in corturi si se trezeau cu serpi dimineata”. Noi eram cazati la 5*!
Nu stiam ce sunt “moldovenii” sau de ce merita asemenea conditii, dar eram fericit ca noi nu nimerisem la bloc.

A doua zi, la ora 6, am fost treziti sa mergem la careu, ca sa facem incalzirea. Se dorea un regim cazon pentru calirea tineretul patriei.

Pe terenul de sport era puiet cat vedeai cu ochii, de la mic la mare, toti infometati si dornici de o baie in mare. A durat o vesnicie pana sa ne stranga si sa ne alerge, asa ca a fost singura zi in care experimentul a avut loc

Programul zilei era simplu, dar nu monoton:

1. Trezirea:
- un sut in usa dat de bietii de liceu (dobitocii dracului, le-am platit-o cand au vrut sa fuga la discoteca)

2. Dusul la comun, direct de la teava + spalatul pe dinti intr-un fel de jgheab.
Apa calda nu exista diminteata, pentru ca panourile solare nu faceau fata (sub acele panouri era tabara Lebada 2 si banuiesc ca ne furau apa!), asa ca trezirea era garantata.

Urma careul, unde se raporta ca efectivul adormit = cu efectivul trezit, iar cei ce au fugit noaptea in discoteca la Navodari/Mamaia au fost recuperati de Militie => morala
Asta ma plictisea teribil si nu intelegeam de ce dracu fug aia in fiecare noapte si de ce ar trebui sa ne pese noua…
O alta problema mare pentru profesori era sa impiedice fraternizarea dintre blocurile de fete cu cele de baieti, pentru ca existau mari sanse sa creasca efectivul (asta am priceput-o mult mai tarziu).

3. Plaja si scalda!
Oh, joy!!!
Noi doream in apa!
O armata neinfricata si de neoprit dorea in apa; doar ca nu ne lasau!
Nenorocitiiiii!

Ii uram pentru asta.
In fiecare zi ne tineau pana pe la 11, apoi ne puneau sa facem gimnastica (era o curva in turnul de veghe, care ne arata miscarile).
Habar nu aveam ce era o curva, doar ca atunci am invatat termenul si il foloseam obsesiv, injurand-o pe cea care ne prelungea chinul.

Abia dupa acest supliciu steagul rosu cobora incredibil de incet, si se inalta steagul albastru!

Eram toti aliniati la tarm!

START!

In acel moment ar trebui sa va imaginati o invazie pagana. Mii de copii alergand salbatic in apa, spre cordonul de protectie realizat din profesorii inghetatati.
Eram ca o armata de neoprit, veneam in valuri, ne prabuseam secerati de valurile reci.

Dupa 30 de minute se ridica steagul rosu (cu mult prea amre viteza) si asemeni unei armate infrante ieseam tarandu-ne din apa. Ne lua cam 15 minute retragerea. Ne prabuseam in apa la fiecare doi pasi.

Urmau 30 de minute de pauza si inca 30 de minute de balaceala !

4. La masa
Dupa balaceala, burtile erau lipite ce sira spinarii, asa ca mergeam incolonati la masa, unde mancarea era (tot) cazona:
- mamaliguta cu branza
- ciorba chioara, de origine nesigura (preferam ciorba de fidea)
- macaroane cu usoare urme de branza foarte sarata, pentru gust! (yuk)
- in unele zile aveam fasole, iar atunci era sarbatoare
- paine neagra (delicioasa)
- NU aveau pahare, asa ca toti veneam dotati cu o sticla de apa de 0.5
- desertul era un mar

Urma odihna la 30+ grade Celsius in camere scaldate de soare, cu geamurile larg deschise. Macar ziua nu erau tantari, asa ca se dormea de voie sau se jucau carti, remi, sah, table etc
In tabara am invatat toate acele jocuri (si poker).

Urma cina, de unde te ridicai infometat si mergeai peste strada la… restaurant.

Era un restaurant mic si pe atunci cochet, intr-un stil “taranesc modern” (piatra, lemn, car cu boi, rotisor haiducesc etc).

Problema era ca in meniu aveau doar 3 lucruri, care m-au urmarit pana acum:
- cartofi prajiti
- cafea la nisip
- ficat de porc

Cafeaua la nisip era la mare moda pe atunci. In fiecare bodega de pe litoral era un resou cu nisip, unde fierbea mocnit o cana de Nechezol.
Ficatul de porc era tare ca piatra, amar ca fierea si se lipea de cerul gurii (de unde il racaiam cu degetul). Era facut direct pe tigaie, asa ca venea “usor” carbonizat.

De atunci m-am ferit sa mai mananc ficat de porc, pana am descoperit.. ca exista si alte metode de a il prepara.

Prin urmate.. toti infulecam la greu cartofi prajiti cu paine… fara sa ne fie teama de obezitate!

Eu am fost tot timpul interesat de tehnica, asa ca rotisorul haiducesc avea pentru mine o atractie fenomenala, mai ales ca nu puteam crede ca se poate infige pe el un animal! Era o foamete…

Dupa mai multe incercari nereusite (mama era vigilenta), am furat sabia rotisorului si am aruncat-o strategic peste gard, intr-un tufis, pentru a o studia mai incolo.

La plecare.. perchezitie, cine a furat sabia (desi era destul de mare ca sa nu o poti ascunde)? Le-a luat doua zile sa o gaseasca, dar de atunci ficatul a fost parca si mai rau

5. Noaptea

Seara jucam carti, remi, sah.
La ora 22.00 paznicii urlau STIIIINGEREAAAAA! si scoteau sigurantele electrice (pentru cca o ora).

In secunda urmatoare o ploaie de sticle si bocane zburau pe geam inspre paznici. Vacarmul era infiorator, mizeria la fel.
Paznicii erau foarte iuti de picior…

Problema respectiva era dezbatuta zilnic la careu, dar nu lipseau vinovatii; erau la discoteca…

Noaptea caldura era inabusitoare, geamurile larg deschise si transpirai puternic acoperit total cu cearceaf, in timp ce escadrile de tantari capitalisti incercau din rasputeri sa suga sangele tinererului comunist.

6. Alimentara

Alimentara taberei era acel taram paradisiac, localizat intr-o baraca muncitoareasca puternic blindata cu gratii de fier si lacate impesionante, unde stateam la coada sa cumpar doza zilnica de Capsunica… (bautura racoritoare, vanduta la temperatura de fierbere)

Se cumpara cu lada, apoi lada era lasata sub jet de apa cca o ora, pentru a putea fi consuma bautura minune.

Intr-o zi “s-a bagat” ciocolata Fernet!
Pana am coborat eu deja era toata tabara la coada.
S-au dat 4 ciocolati/caciula, ceea ce s-a dovedit a fi o mare greseala, pentru ca medicii din Navodari nu au mai prididit in acea noapte

Au fost destui ce le-au inghitit pe toate 4 sau mai multe, apoi au facut criza de la atata cafeina + caldura.

—————-

Acum blocurile cu 4 etaje ale Taberei de copii Pionierul sunt “hoteluri”, unde clientii, pentru o suma modica, se descopun fara AC, exact ca noi in tinerete.

Bucataria e sigilata, locul e in apragina, terenul de sport acum mi se pare minuscul, iar locatarii folosesc acelasi scaune ca acum 20 de ani pentru a bea la umbra niste bere la 2.5l

Ciudate sunt masinile parcate acolo: de la Logan, Dacia 1310 pana la BMW Seria 7 si Mercedes-uri relativ noi.

Restaurantul cu ficatul blestemat e in paragina, sabia lipseste, doar piroanele de sprijin mai exista…

Oricum, o sa mai scriu despre peripetiile de prin tabere; macar ce imi mai amintesc