My ordinary life

In copilarie am stat destul de mult pe la bunici, in Jud Dambovita, langa Gaesti, dar in ultimii 5 ani nu am avut timp si am fost prea comod sa mai trec pe la ei…

Cu timpul bunicii s-au stins si acum mai traieste doar bunicul din partea tatalui…

Azi ma plictiseam si mi-am spus ca e liber; in max o ora sunt acolo, asa ca m-am urcat in bemveu si am pornit cu herghelia pe glorioasa “autostrada” Bucuresti-Pitesti..

Cand eram copil tata mergea cu 80 Km/h (vit max, pe care o respecta cu sfiintenie), iar drumul de ~ 90 Km mi se parea groaznic de plictisitor.. probabil de-aia a ajuns vitezoman. Urasc sa ma plictisesc !
Am ajuns cu viteza luminii in satul copilariei.. DAR VAI ….

Acea lume idilica este intr-o dizolutie totala..

Copacii mari ce imi umpleau amintirile au fost taiati si nimeni nu a mai plantat altii noi, plopii de 300 de ani de pe marginea drumului national au fost taiati pt ca erau periculosi, iar casele sunt vizibil marcate de trecerea timpului si de lipsa de interes a oamenilor..

Santul nu mai exista (statul ar trebui sa il faca – zic localnicii), trotuarul este blocat de gramada personala de nisip furat de la balastiera, iar mizeria se impleteste cu saracia ducand la un sentiment de delasare, de lipsa a fortei vitale…

Pe ulita satului m-am intalnit cu cativa oameni, marea majoritate pareau la fel de batrani si acum 20 de ani, insa acum pareau fara speranta, si singurul lucru pe care il mai asteptau.. era inevitabila moarte.

Tineret nu prea exista, iar cel care exista par a face parte dintr-o alta Romanie…
O Romanie a mimetismului schilodit, a lipsei de bani, dar mai ales a lipsei de gust si a educatiei
O Romanie fara incredere in sine si fara respect personal.

Nu erau vechii mei prieteni de joaca; erau niste oameni munciti si abrutizati, cu care nu am gasit nimic in comun.

M-am intristat..
M-am intors in Romania mea cu masina de multe mii de euro, casa inimaginabil de scumpa, internet si 50 de canale CATV !

Imi place Romania mea !